HOME
We have your teddy bear - part 3
October 16th, 2008The story continues… We have a reply from the kidnapper:
Continue reading: We have your teddy bear - part 3 »
News
October 15th, 2008Pai stirile sunt urmatoarele:
- o sa fac O sa incerc un upgrade al wordpress-ului la ver. 2.6.2 in curand. Sper sa se pupe bine cu plugin-urile si tema ,altfel, sper sa imi mearga back-up-ul. Sau am cam pus-o.
- Ursul lui Catalin inca este de negasit, iar rapitorii nu au mai zis nimic.
- Am facut deja comanda pentru cea mai frumoasa dintre frumoase… camere foto DSLR pentru incepatori snobi cu pretentii. Iaca si poza cu ea in toata splendoarea, impreuna cu un obiectiv Nikon AF-S 18-105 f3.5/5.6 VR:
- Nu mai am rabdare
- Diana o sa moara de ciuda (dar tot o sa plece in locul ala “nasol” din pacate… la soare)
- Iar nu mai am rabdare
- A mai trecut o secunda si nu a venit camera inca…
- Somn usor!
We have your teddy bear - part 2
October 14th, 2008Latest news: CJ received another e-mail from the teddynappers after he asked them what they want. I will put the exact text here: Continue reading: We have your teddy bear - part 2 »
We have your teddy bear - part 1
October 14th, 2008Let me tell you a little horror/drama story. It all began when a friend of mine (let’s call him Catalin J. or just CJ) went to Berlin to visit some other friend. The town was nice, he had a lot of fun there and in the and he bought a nice teddy bear as a souvenir. Of course, with the name of the town written on it. Now the sad part begins… he forgot the bear there, hell knows where exactly. Time passed while CJ was thinking at his sweet teddy. Until 2 days ago when he received an e-mail from Some Dude. I will copy paste the message here: Continue reading: We have your teddy bear - part 1 »
Hai ca se poate si asta
October 9th, 2008Cred ca au fost olandezii atat de impresionati de reclama celor de la C.E.C. incat s-au gandit sa o adapteze la sistemul lor de transport in comun. Ca sa fiu mai clar, atasez o poza din trenul de Haarlem - Amsterdam Centraal de dimineata, ora 09:06:
Si desi se calcau in picioare nu am vazut unul revoltat. Fiecare cu stirile lui de dimineata. Pareau totusi, un pic cam dezorientati si nu stiau ce sa faca exact in ingramadeala. Nici nu stiau ca ar trebui sa se tina de bare. Probabil a fost ceva mai aparte astazi, ceva ce apare o data la X ani 
Induction Sleeping Program
October 2nd, 2008A-nceput de ieri sa cada… cate-un strop. Si n-a mai stat. Iar ploua cu duiumul in Olanda. Si ieri, dupa ce ca a fost urat, am mai avut si un curs, supranumit Induction Program. Mai pe romaneste: Introducerea in Absolut a Noilor Angajati. Toate bune si frumoase, dar carnatul de curs a inceput la 8 (adica m-am trezit la 6 
) si a tinut pana dupa 6 seara. In prima ora am rezistat voiniceste, m-am prefacut atent si interesat de ideologiile HR-iste, am incercat sa retin cateva nume de colegi noi… de fapt noi pe naiba ca erau doi care aveau vechime de 14, respectiv 17 ani. Probabil fiind primul curs de genul asta, au luat aleator cate doi din fiecare generatie . Din a doua ora deja imi amortise fatza de somn si incercam in mod disperat sa imi pastrez ochii in viata. D-soara care se chinuia cu o prezentare avea o voce atat de calma si lenesa incat colegul meu Catalin adormise ca un bebe si se prelingea usor cu capul inspre umarul meu. I-am tras repede un cot in gura sa il readuc pe plaiurile mio…nu, mui… nu nici asta… pe plaiurile olandeze. Pana la urma ne-am hotarat sa facem cu schimbul, unul sa doarma si celalalt sa tina de sase cand se uita vreun trainer la noi. Zis si facut, am adormit amandoi in acelasi timp. Am avut mare noroc cu d-soara Mercedesa din Argentina ce ne acoperea pe amandoi, stand pe scaunul din fatza. La un moment dat imi aduc aminte ca m-am trezit si l-am vazut pe cel de-al treilea roman, Mihai, jucand fotbal pe iPhone. Ai naibii romani, nu pot avea si ei un jeg de telefon precum astia de aici. Pe la 12 jumate ne-am trezit si noi si am iesit in asa zisa pauza de masa unde ne-am “desfatat” cu renumitele sanvisuri olandeze. Un adevarat “ospat”. Dupa care, surpriza mare: a sosit energizing hour! Deja imi zbura mintea la ceva red-bull, dar nu am avut eu bafta asta. Ne-au impartit pe echipe: 4 eram tzari, 4 erau canale de televiziune si 4 erau echipe de formula 1. Scopul era ca tarile sa vanda echipelor de F1 oameni pentru curse si sa cumpere spatiu media pe tv, echipele de F1 trebuiau sa cumpere oameni si sa vanda drepturi de TV, televiziunile trebuiau sa vanda spatiu pe TV si sa cumpere drepturi de difuzare. Eu si Catalin am picat la tzari… si ca orice roman am avut “norocul” sa picam in echipa Spaniei. Celalalt roman a ajuns in echipa… Italiei, normal. Nu degeaba suntem capsunari. Germania si Anglia le-a ramas negrilor. Si chinezoaicei de Jing Lin care zambea cu limba pana la urechi si ochii cat roata de tractor desumflata. Ca orice capsunari descurcareti si intreprinzatori am reusit sa facem profit dublu decat suma investita initial, prin vanzare la preturi de nimic ca sa scapam repede de marfa si sa fugim acasa. Am terminat primii task-urile. Si ultimii in clasamentul final pe tzari. Echipa Italiei a iesit castigatoare (cu ajutorul mafiei, au speculat piata de capital), Mihai, membru de vaza, bucurandu-se atat de mult incat si-a continuat jocul pe mobil. Dupa atata energizare am inceput somnul de dupamiaza pana cand a venit un nenorocit de trainer care a inceput sa se plimbe printre noi ca si cum stia ce fel de oameni vin aici. Carnat. In niste chinuri groaznice, produse de dorinta de a dormi, am fost fortat sa vad exemple de management prost in situatii de criza cu o filiala a companiei de care sunt atat de atasat (stimate conducator noi te iubim)… da, filiala din Romania. Ba chiar Bucuresti. Filiala sub apele strazii. Poze cu duiumul, explicatii, o alta filiala distrusa de la explozia unei butelii, undeva in Cehia, eu mandru ca sunt roman. La final am baut 2 pahare de vin congolez si am socializat furisandu-ma usor spre casa si lasand in urma toti terminatii.
Acum inca ploua. Ah, inca ceva… sa ma laud cu “inteligenta” mea, dupa cateva saptamani de dardait in casa mi-a zis vecinul ca pot porni caldura din centrala, ridicand gradajul la mai mult de 15 cat era default.
Alb-Negru
September 29th, 2008Ma gandeam la o chestie zilele astea… daca incep sa am impresia ca devin rasist, oferitul florilor pe strada unor negrese alese intamplator ar fi o solutie viabila de a trece peste acest sentiment? Sau mai degraba ar fi o dovada a unei subtilitati sexuale ascunse in cel mai intunecat colt al mintii mele? Poate ca ar trebui sa ofer flori celor mai urate negrese. Dar poate mi-o iau pe coaja de la prietenii lor si mai urati. Florile ar putea fi si albe? Precum insecta ce s-a asezat pe chelia colegului meu negru. Sau ar trebui sa caut flori cat mai inchise la culoare? Sa incerc sa ofer flori specifice continentului african? Dar asta nu inseamna ca vreau sa ii trimit acasa? Sau mai bine ceva specific european? Din asta s-ar putea deduce ca vreau sa transmit ca “uite ce floare frumoasa, nu ca tine. locul tau nu este aici”. Deci renunt si la florile “gura leului”. Fix acum, elvetianul negru de langa mine s-a lasat pe spate, pretinzand ca se intinde, si si-a aruncat ochii la mine in monitor. Face asta cam o data la 10 minute. Nu stiu ce vrea sa vada exact, oricum nu intelege ce scriu. Cred ca il iau la palme si la final ii ofer o floare de nu ma uita. Ce feeling de frecare de pula am azi.
Cu cat mai multe apeluri la 112, cu atat mai multe sanse de castig
September 17th, 2008Citeam dimineata o stire pe hotnews in care unii de pe la ANRCTI, STS, Ministerul Comunicatiilor impreuna cu opratorii de telefonie mobila vor implementa un “serviciu” prin care cei care suna doar de fun la 112 vor fi bombardati cu sute de SMS-uri pe zi. Nimic interessant pana acum, dar… dar daca cineva pune gand rau unuia din operatori, l-ar putea scoate din uz, cel putin pe partea de SMS pt cateva ore bune. Problema ar fi in felul urmator: cele mai bune SMSC-uri (dupa ultimile mele cunostinte) duc pana la maxim 10.000 de SMS-uri pe secunda, asta in cazul in care operatorii nu au optat pt o platforma IP ce poate mai mult, dar ma indoiesc, la cat de zgarciti sunt. Acum, nu stiu daca Romania are o statistica de genul “cate SMS-uri pe secunda se trimit”, dar daca cineva poate da de asa ceva, combinata cu un numar mare de prieteni, ar putea suna in acelasi timp la 112 pt a face centrala sa trimita foarte multe SMS-uri pe secunda si sa o darame. Pentru o si mai mare siguranta, apelurile ar putea fi generate la o ora de varf, cand toti dau foarte multe mesaje, gen dimineata… “sefule, mai intarzii 30 de minute, am diaree”.
Si chiar daca nu se atinge numarul maxim de mesaje pe secunda suportat de centrala, tot se va crea o coada pe server si vor fi intarzieri la ajungerea mesajelor la destinatar.
In articol mai scrie ca sunt 33 milioane de apeluri pe an, fara sens, la 112. Tot intr-un an sunt aproximativ 31,5 milioane de secunde. Daca excludem varianta cu peak hours, ar fi cam 1 si un pic apeluri pe secunda, non stop. Deja vad prea multe mesaje prin retea.
O decizie cam proasta cu bombardamentul, parerea mea. Mai bine le blocheaza numarul pt minim 48 de ore si gata. Si la 3 greseli il vor bloca de tot. Bine, aici nu vor operatorii sa faca asta ca nu mai dau bine la numarul de clienti aka SIM-uri active.
Deci cand ne strangem macar 100, asa, dupa jumatatea lui octombrie? 
Un weekend in imagini
September 15th, 2008Blink… blink… blink… ma tot uit la cursorul asta care clipeste si nu imi vine in minte nimic creativ pentru un inceput de post. De prost de fapt. Dar hai sa va mai ofer un mic update al vietii mele de peste hotare. Continue reading: Un weekend in imagini »
Trilu Lilu Crocodilu
September 5th, 2008Initial ma gandisem sa scriu acest post in engleza, dar am lasat-o balta pentru ca nu stiu cum se spune la stana in alta limba decat romana si chiar voi avea nevoie de cuvantul asta in cele ce urmeaza.
Ajung eu ca tot romanul azi la munca, intarziat adica, si ma pun pe verificat mail-uri si baut cafele. Dupa nici 5 minute incep sa aud un tril de vrabiutza acompaniata la cateva secunde de un cintezoi. Ma uit in jur sa caut vietatile astea mici. Nimic. Ma uit in jur sa vad daca e vreun geam deschis. Nimic. Nici nu au cum sa deschida ceva decat cu ciocanul, la ce cladire de sticla au aici. Asa ca ma mir in continuare de unde mama dracului canta muia aia de vrabie ca deja a inceput sa ma streseze. Chiar ma gandesc ca are vreunul vreun ton de apel la telefon si il tot suna lumea, dar renunt repede si la asta pentru ca vad semn mare “please switch you mobile phones to silent mode while in the office”. Deja incep sa inventez noi injuraturi. Nici nu va puteti imagina unde poate intra o vrabiutza si un cintezoi si ce pot face acolo 
Incep sa ma plimb printre birouri sa gasesc sursa si ghici ce mah!!! Doi muie de olandezi fluirau bah! Deci zici ca e la o mortii e de stana si nu la birou. Oieri. Si am observat ca e o normalitate sa faci asta aici. Trec astia prin birouri, pe strada, magazine, cluburi, baruri, fluierand ca la mama oilor. Cred ca nu e valabila superstitia aia cu “nu fluiera in casa ca faci a paguba”.
De acum inainte voi sti cand este vineri dupa cat de insistent incep astia sa fluiere.
PS: un alt motiv pentru care nu am scris in engleza este si acela ca am un sef in spate care se tot uita in monitor si ar putea intelege ce scriu
PPS: si ca sa fiu si mai original si sa par baiat muncitor, scriu acest post din vi de pe o machina de UNIX, in linie de comanda.
